Sun, Nov 16th, 2014

Poveste adevărată: “Soțul meu vrea să se căsătorească religios cu logodnica lui moartă”

232762l-640x0-w-cf5b6c37

Mult înainte de a mă cunoaște pe mine, soțul meu a trecut printr-o tragedie din care puțini reușesc să iasă întregi. Logodnica cu care trebuia să se căsătorească a murit într-un accident, cu câteva zile înainte de nuntă. La volan se afla el.

Probabil că vina îl va urmări toată viața, dar după zece ani de doliu și o încercare de sinucidere el a reușit să ajungă pe linia de plutire. Într-o stare oarecum echilibrată l-am cunoscut eu și asta a părut că ne face bine amândurora. Nici eu nu avusesem experiențe fericite înaintea lui, dar nici pe departe atât de dramatice ca a lui.

Am reușit să ne vindecăm împreună în timp și acum avem doi ani de când suntem căsătoriți. Nici nu știu dacă ne iubim pătimaș sau dacă suntem pentru celălalt dragostea vieții. Nici nu știu dacă există așa ceva sau suntem doar niște victime ale industriei de filme și literatură. Cert e că avem o căsnicie care merge și ne simțim bine împreună. Nu-mi mai imaginez cum ar fi viața fără el.

În tot timpul ăsta el a păstrat legătura cu familia logodnicei lui. În special cu mama ei –  altfel o femeie de bun simț, care a înțeles faptul că viața merge mai departe, chiar dacă poate o fi durut-o când el s-a căsătorit cu mine – care a devenit ușor habotnică de când și-a pierdut unicul copil.

Probabil pentru că trebuia să fie și mai tragică povestea, trebuie spus că oamenii se chinuiseră mult s-o aibă pe fiica lor, și ea a venit când ei erau destul de în vârstă. Acum mama ei este trecută de 70 de ani.

În urmă cu un an ea l-a contactat pe soțul meu și i-a spus că trebuie să facă ceva ca să reușească să trimită sufletul moartei dincolo, pentru că el sufletul, încă bântuie, după atâția ani, prin preajma celor pe care i-a iubit. Că ea ar fi murit neîmpăcată că nu s-au căsătorit, și că de aia nu poate trece dincolo. I-ar fi spus ei, mamei, chestia asta un preot la care s-a dus ca să-l întrebe de ce tot o visează pe fiie-sa noapte de noapte.

Nu știu dacă preotul acela chiar i-o fi spus asta, mi-e greu să cred că până și preoții ajung să debiteze astfel de aberații, cert e că mama logodnicei i-a cerut soțului meu nici mai mult nici mai puțin să se căsătorească religios cu fiica ei, cu spiritul ei de fapt, ca să poată astfel să treacă împăcat dincolo.

Soțul meu a refuzat-o, firește, la început, pentru că oricum o dai tot o aberație e, dar ea a insistat. A apelat la latura lui sensibilă, cu argumente de genul „nu mai am nici eu mult de trăit, aș vrea să o găsesc pe fiica mea bine dincolo, când mă duc, și știu că dacă nu fac și acest ultim gest ea va rătăci veșnic pe aici, ca un suflet neîmpăcat… ” bla, bla. Ce mai, l-a îmborbodit pe bărbatul ăsta al meu, probabil i-o fi zis și ceva despre propria vinovăție, că doar era la volan… el a omorât-o, în concluzie a venit acasă cu ideea bine înșurubată în cap că gata, se va duce la biserică și va accepta să participe la acest simulacru de cununie, de dragul sufletului moartei.

M-am dus și eu la un preot și l-am întrebat cum vede biserica chestia asta, mai ales că el e totuși căsătorit cu mine, chiar dacă doar civil. Nu am făcut nuntă tradițională și nici nu intenționăm, dar totuși, poate că Dumnezeu ar trebui să fie atent și la actele civile, mă gândesc.

În fine, preotul nu m-a lămurit pe deplin, a cam dat-o cotită, cred că nici el nu știe exact dacă există o procedură în astfel de situații aberante. Pentru simplul motiv că nu cred că le trece așa ceva prin cap oamenilor.

Așa că acum mă aflu într-o situație ambiguă. Evident i-am zis soțului meu că nu sunt de acord cu chestia asta, dar în același timp simt cumva că e o problemă care nu mă privește. Nu avem drept de proprietate asupra partenerilor noștri, chiar dacă de multe ori gândim așa. În același timp admit că e doar o prosteală, o ceremonie ca și un parastas, care nu ar trebui să ne afecteze relația, dar dacă totuși ne-o va afecta? Nu că aș crede în prostii din astea, gen legări de cununii și altele, dar pe de altă parte nu cred nici că sufletele morților rătăcesc neîmpăcate până se îndură viii să le facă câte un hatâr. Cert e că nu știu cum să procedez în situația dată.

sursa: www.eva.ro

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

     
... ...
All Rights Reserved