Povesti de viata: ”Nu suntem împreună, dar nici nu l-am uitat. El mă caută zilnic” – gândul
Thu, Mar 30th, 2017

Povesti de viata: ”Nu suntem împreună, dar nici nu l-am uitat. El mă caută zilnic”

Povesti de viata

Am zis că nu se va întâmpla nimic și totuși… îl iubesc sau încep să uit?

Încă de când l-am cunoscut (2012) îmi dădea fiori, cred că îl plăceau multe fete, nici măcar nu mă plăcea, nu aveam nicio șansă cu el, dar eram prieteni. Țineam mult la el și treptat a devenit acel prieten căruia pot să îi spun tot, mă ascultă, mă ajută și are grijă de ceea ce simt. Ei bine, treptat a observat că simt ceva pentru el, degeaba negam eu. Probabil se simțea și el atras, dar ce mai conta…am aflat că are iubită.

O dată m-a dus acasă de la club și-mi spunea să îi dau acei pupici de ai mei sinceri, pe care îi tot foloseam online. Ei bine, nu l-am sărut, l-am pupat de câteva ori pe obraz. Continuam să vorbim, eram sigură că pentru el nu eram importantă, nu vedea nimic serios. Aveam momente când ne îndepărtam, dar nu trecea mult timp și totul revenea.

La un moment dat am fost bolnavă, în spital, iar el era în club… și a stat toată noaptea vorbind cu mine… mă îndrăgosteam de el, conversațiile cu el au devenit obișnuite, zilnice. Până la urmă (după vreo șase luni) s-a întâmplat, ne-am întâlnit și ne-am sărutat… A fost cel mai frumos sărut din viața mea, la fel și următoarele care au continuat. Când îl țineam în brațe parcă nu mai simțeam nimic altceva, doar căldura lui. Au urmat multe clipe frumoase, dar și multe clipe în care aveam impresia că își bate joc. Am zis STOP de atâtea ori, dar se întorcea de fiecare dată, iar eu ca proasta îl credeam. Exact…mereu te întorci, dar întrebarea e la ceea ce iubești sau la ceea ce te iubește? Acum ar spune ambele, nefiind sigur de a doua variantă, dar atunci nu, atunci nu exista prima variantă pentru el.

Timpul a trecut, a cunoscut persoane noi, s-a îndrăgostit de o altă fată, de care am aflat doar prea târziu, apoi s-a împăcat cu fosta iubită și…în final, a ajuns să mă iubească, să țină cu adevărat la mine și să prețuiască tot ceea ce aparține de mine, păcat… abia după ce m-a rupt în bucăți. Însă eu tot nu l-am putut lăsa, ținând încă la el, văzând în ochii lui că s-a schimbat și nu mai minte cum a făcut-o de muulte ori. (Iartă-i unui băiat ceea ce nu ar trebui să ierți niciodată și îl vei schimba pentru totdeauna).

Acum? Eu nu îl mai iubesc, nu suntem împreună, dar nici nu l-am uitat, iar el? El mă caută zilnic, îmi spune cât îi lipsesc eu, zâmbetul meu, momentele noastre, tot ceea ce ține de mine.. La început nu m-a afectat, nu m-a făcut să îmi fie dor, îi răspundeam scurt și sec, dar a reușit… a reușit să mă facă să-mi fie dor de el, de noi.. Nu l-am mai văzut de două luni, dar o să îl văd în curând, inevitabil. Problema e: ce voi simți atunci? Voi reuși să nu cedez? Sunt prea mici șansele de a avea un viitor împreună. Atunci ce rost are? E băiatul pe care l-am iubit cu adevărat, el m-a făcut mult mai puternică, mai matură, dar tot el e cea mai mare slăbiciune a mea.

fotot: favim.com

Aceasta Poveste de Dragoste este una adevărată, primita de la o cititoare fidela, dacă ai și tu o Poveste de Viață fie ea de dragoste sau de alt gen… Spune-ne și tu povestea ta printr-un e-mail la [email protected] și noi vom publica istoria ta (tu decizi dacă dorești să ramâi anonim sau publicăm și numele tău).

Displaying 1 Comments
Have Your Say

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

     
... ...
All Rights Reserved