Mon, Apr 10th, 2017

Povesti de viata: Vă închipuiți cum e să fii împreună cu un băiat perfect? Așa era el. …dragostea se plătește

Dragostea se plătește

Totul a început la finele lui mai, anul trecut, când unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, aflându-ne într-o conversație uzuală, începe să mă întrebe dacă îl știu pe I.S. din clasa a 11-a A și dacă știu că e foarte bun la mate, chiar olimpic. Apoi mi-a spus cât de de treabă și bun e, dar este destul de timid. Il știam din vedere pe tip, dar nu mi-a atras niciodată atenția, în schimb descrierea făcută de amicul meu îmi stârnise interesul. Am început să vorbim și la școală și online și, într-un final, și-a făcut curaj și m-a învitat la o întâlnire chiar în ultima zi de școală. Îmi plăcea mult de el, mă simțeam îndrăgostită (sau cel puțin așa credeam) și am zis să-i dau o șansă baitului și poate am să reușesc să-l scap de timiditate și de lipsa de încredere în sine. Vă închipuiți cum e să fii împreună cu un băiat perfect? Așa era el. Frumos, deștept, cuminte și nu se mai putea opri din a-mi face complimente.

La scurt timp, am plecat într-o tabără în grecia, organizată de școală, dar cum el nu se înscrisese a trebuit să stăm despărțiți 10 zile, depinzând doar de puținele momente când aveam acces la Wi-fi. Teribil, nu-i așa? Ei bine, într-adevăr i-am cam stricat vacanța prietenei mele, care a trebuit să mă suporte plângându-ma de situația în care mă aflam… Dar s-a mai întâmplat ceva în Grecia, iar asta avea să schimbe cursul întregii istorioare. Am cunoscut un băiat, T.C., tot elev în clasa a 11-a de la noi de la liceu și am început să vorbim nu atât cât am stat acolo, dar mai ales după ce ne-am întors în țară. Am avut suspiciunile mele la început, că mi-ar face curte, dar ca să elimin orice urmă de îndoială i-am zis subtil că am prieten.

Cu T am continuat să vorbim ca prieteni, zilnic și pe zi ce trecea, din ce în ce mai mult. Comparativ cu I, T nu era nici mai deștept, nici mai cumsecade, iar de frumoși erau frumoși amândoi. În schimb, cum vorbeam cu T nu puteam vorbi cu nimeni altcineva, aveam atâtea în comun și ne înțelegeam atât de bine unul pe celălalt, aveam o legătură pe care cu I nu am putut-o avea niciodată. Mi-a luat ceva până să accept că mă îndrăgostisem de T.

Între timp, am continuat să mă văd cu I, deși nu mai simțeam nimic pentru el și de fiecare dată când ne vedeam jucam teatru, în mine dându-se un conflict interior de proporții colosale. Îl iubeam pe T, dar nu puteam să-i frâng inima lui I, care și-ar fi dat viața pentru mine, așa că am așteptat până la începutul școlii ca să pot avea scuza că am prea mult de învățat (ceea ce ulterior s-a dovedit a fi mult prea adevărat). Bineînțeles că și atunci îi frânsem inima, dar cel puțin nu eram eu cea ingrată (deși eram).

După o vară întreagă după ce am vorbit cu T (repet, am vorbit, nu ne-am și văzut), știam deja totul unul despre altul, chiar am ajuns să ne zicem ”nevastă” și ”bărbate” și am început să ne vedem mai des. Eram în al 9-lea cer, radiam de fericire și simțeam că iubesc cu toată ființa-mi, dar totul avea să ia sfârșit la scurt timp.

Într-o seară, plecase la un majorat și a doua zi era foarte obosit. Spre seară, m-am gândit să fac o plimbare până în cartierul lui și să ne plimbăm puțin. Când ne-am întâlnit, mi-a spus să nu mai merg singură seara pe afară și că alor lui nu le-a căzut tocmai bine acest lucru. M-am întors acasă cu sufletul strâns.

A doua zi, așteptam mesajul lui de ”bună dimineața”, dar am tot așteptat până ce i-am scris eu, iar conversațiile noastre următoare aveau să fie scurte și din ce în ce mai seci, spunându-mi tot timpul ât de ocupat și obosit e. Pe cât de mare era iubirea mea pentru el, pe atât de mare era suferința provocată de răceala lui. Deși l-am întrebat care e problema, refuza să-mi spună, negând existența vreuneia. La un moment dat, mi-a zis de o prietenă de-a lui de la sală și atunci am început să am suspiciuni. Vorbea cu ea mai mult decât cu mine, dar puteam să mă arăt geloasă? nu… Când n-am mai suportat, i-am scris un mesaj lung și l-am întrebat dacă mai suntem noi sau nu și mi-a răspuns că nu știe, că are prea multe pe cap și că regretă nespus și atunci a luat sfârșit totul….

Am decis să rămânem prieteni cei mai buni, dar n-am putut suporta, așa că treptat m-am îndepărtat de el, până ce nu am mai vorbit. Astăzi, după 6 luni, ne salutăm fără resentimente, dar îmi lipsește nespus de mult… Aș vrea să știu ce face, aș vrea să știu cum e, aș vrea să vorbim ca înainte….

Morala: Nu intra în relații aranjate, totul trebuie să vină natural, de la sine!

Ana

Aceasta poveste de dragoste este una adevărată, primita de la o cititoare fidela, daca ai și tu o Poveste de Viață fie ea de dragoste sau de alt gen… Spune-ne si tu povestea ta printr-un e-mail la office@gindul.md și noi vom publica istoria ta.

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

     
... ...
All Rights Reserved